Încă trăiesc, dar de-abia respir. Nu am mai scris de mult, am pierdut timpul încercând să mă împac cu singurătatea și cu noua mea viață. Nu am reușit. Sunt ca un copil, nu vreau să înțeleg de ce lucrurile sunt așa cum sunt și mai ales de ce se termină. O lege spirituală indiană spune ca ” dacă s-a terminat, s-a terminat , așa a fost să fie ”..dar de ce să nu lupți pentru ceva ce ai pierdut ? Poate totuși poți câștiga.
Și eu am primit timp , în timp ce el a primit libertate. Ce ar trebui să fac eu , când cea mai bună parte din mine a fost întotdeauna el ? Și ce ar trebui să spun, când părți din ființa mea sunt împrăștiate peste tot și el e bine? Nu mai pot spune nimic. Ca întotdeauna, am pierdut. M-am pierdut și m-am regăsit de atâtea ori, încât acum nici nu mai știu cine sunt eu.
Și merg mai departe, din ce în ce mai greu și mai încet, dar încă merg...