Am obosit sa tot alerg pe drumu' asta..asa ca am decis sa ma opresc. Am deschis o carte la intamplare , mi-am aruncat sufletul acolo si am inceput sa privesc in jur. Ma durea totusi atat de tare , de parca paseam pe cioburi si nu stiam ce se intampla cu mine. Dar cand mi-am privit trupul , am observat ca nu mai aveam inima , ci doar o gaura de unde curgea sange. Ma durea atat de tare , incat simteam ca fiecare respiratie va fi ultima. Si era atat de trist sa privesc in jur stiind ca nu am o inima...totul era atat de frumos..mergand , am gasit niste cioburi ...am luat unul si , cu putere , mi-am taiat o vena..sangera , dar nu ma durea...pe acolo curgea toata durerea...am mers asa, sangerand , pana am gasit un loc diferit . Acolo mi-am gasit inima , pe care am luat-o si am asezat-o la locul ei . Atunci toate s-au oprit. Am iesit dintre paginile cartii cu sufletul intreg , si de atunci ma simt completa.

Niciodata n-ai sa stii
Cum asteptam sa vii
Si nici cate aveam de spus
Intr-o toamna ce s-a dus.
Inca n-am pierdut sperantele
C-o sa te-ntorci intr-o seara
O sa ne privim
Si cu o atingere usoara
Fiintele-o sa ne unim.

Avem trei lucruri care ne apartin :
Ieri , astazi si maine.
Si nici macar atat.
Trecutul exista numai in amintirea noastra.
Trandafirul uscat nu mai naste flori .
Ne mai raman deci doua carti :
Astazi si maine.
Si nici macar atat.
Prezentul ne apartine numai
In masura in care el a devenit
Trecut, in cinstea viitorului.

Am dansat cu demonul meu astazi. Isi prinsese un inger in par, iar cu cealalta fata, musca din mine. Pe pielea lui se stingeau zambete, precum se sting stelele in parul meu negru si ars, de atata timp. Eu ma lasam purtata , in bratele lui aspre, si imi adoram pielea zgariata atat de adanc, incat imi vedeam trecutul prin ea. Pasii lui sunt lenti si grei, si disloca pamantul sub ei. Mai e doar o urma din planeta mea. Cerul s-a stins de tot, iar soarele, e prea batran sa mai arda. E intuneric si pasii nostri  lumineaza absurd coltul asta de lume, in care pasarile nu mai canta, ci se devoreaza una pe alta, intr-un vals sangeros si crud.
Sangerez si eu, si plang, iar demonul meu ma linisteste, sarutandu-mi bataile naive ale inimii...

Celui care pleaca..

Ai plecat si m-ai lăsat să te aştept o viaţă ,
Fără să-mi spui când ai plecat că nu te mai întorci.
Pe buzele-mi roşii port şi astăzi strigătul
Dezastrelor mute din ultima seară..
Pe buzele-mi roşii - apusuri de vară -
Port urmele luptei pierdute-n palatul
Eternei iubiri
Şi fostului ieri !
Ce anume a fost ,
Ce-am vrut să fie ,
Niciodata nu vei şti !
A fost un vis ,
Un vers ,
O melodie
Ce n-am cântat-o poate niciodată...

Orice om..

Orice om pe care nu pot să-l iubesc este pentru mine un
izvor de adâncă tristeţe.

Orice om pe care l-am iubit şi nu pot să-l mai iubesc,
înseamnă pentru mine un pas spre moarte.

Atunci când n-am să mai pot iubi pe nimeni, am să mor.

Voi, cei care ştiţi că meritaţi dragostea mea, aveţi grijă
să nu mă ucideţi.

Atâtea..

Există un peisaj lăuntric , o geografie a sufletului...
Şi întreaga noastră viaţă ne străduim sa-i desluşim contururile..
Nu mai trebuie să te prefaci ..
Am inţeles intr-un final de ce taci..
Nu e nevoie să mă mai priveşti..
Acum nici nu mai ştiu unde eşti..
Atâtea întrebări fără măcar un răspuns..
O tăcere atât de greu de pătruns..
Un suflet închis după atâtea lupte..
Poate câştigate , poate pierdute...
Atâtea gânduri într-un singur cuvânt ,
Atâtea vise aduse de vânt..
Atâtea nopţi pierdute-n zadar ,
Atâtea taine-ntr-un suflet hoinar..
Atâtea speranţe spulberate în zori ,
Am simţit cum e să ţi se frânga aripile când zbori !

Lasa-ma sa plang..

Doi copii, se jucau cu o iubire ,
Se jucau cu-o fericire...erau micuti..
Mai tarziu, drumul vietii ii desparte ,
Fiecare-n alta parte ,
In drumul lor...

O ploaie, trista ploaie
Imbraca-ma in soare...
Si sterge-mi lacrima !

Mai tarziu, gandurile se aduna
Si sunt iarasi impreuna ,
Ca la-nceput..
Si in suflet, tot ce ai simtit o viata
Sa iubesti frumos...te-nvata..

 

Ascunde-ma de ploaie printre nori ,
Ascunde-ma de vise-n ale tale zori
Si lasa-ma sa plang...

De ce..

Iubitule , spune-mi de ce sunt pe lume
Si flori si iubire si vise desarte
Si mare albastra cu albele-i spume ,
Ale albelor valuri de stanci spulberate.

De ce pescarusii sunt albi , de ce marea
Ma-nlantuie adesea cu al sau mister..
De ce tot mai des iti simt sarutarea
Si-atat de dureros e-al dragostei drum.

Iubitule , spune-mi de ce sunt pe lume
Si flori si iubire si vise si har
Si toate dureaza numai o clipa..
Si toate , si toate , si toate dispar..

Azi nu !

Azi nu. Azi nu iubesc. Azi nu sufar. Azi nu plang . Azi nu zambesc. Azi nu rad. Azi nu privesc in jur. Azi nu inchid ochii. Azi nu privesc inapoi. Azi nu imi amintesc de noi. Azi nu incerc sa te conving. Azi nu imi e greu. Azi nu imi e usor. Azi nu ma doare. Azi nu zbor. Azi nu cad. Azi nu ma pierd. Azi nu ma regasesc. Azi nu te caut. Azi nu sangerez. Azi nu ma vindec. Azi nu sunt fericita. Azi nu sunt trista. Azi nu las nimic in urma. Azi nu ma agat de trecut. Azi nu te strang la piept. Azi nu te aud. Azi nu te vad. Azi nu te simt. Azi nu te sarut. Azi nu te ating. Azi nu plutesc in vazduh. Azi nu strig. Azi nu visez. Azi nu ma tem. Azi nu cred in nimic. Azi nu distrug. Azi nu creez. Azi nu uit. Azi nu sper. Azi nu cant. Azi nu te vreau. Azi nu te am. Azi nu te chem. Azi nu te stiu. Azi nu imi lipsesti. Azi nu pierd. Azi nu castig. Azi nu te astept. Azi nu plec. Azi nu gresesc. Azi nu reprosez. Azi nu ard.  Azi nu regret. Azi nu incerc. Azi nu exist.Azi nu urasc. Azi sunt o oarecare.
Azi nu..poate maine.