Ochii tai imi vin mereu in minte si imi aduc aminte de noi. Sunt amintiri care dor si stiu ca oricand rana care de-abia s-a inchis ar putea sangera din nou. Acum ca a inceput sa ninga , as vrea ca zapada sa se astearna si peste sufletul meu , sa ramana doar alb..poate asa s-ar mai putea curata din petele de negru care ma apasa. Nu mai conteaza acum cine si cum a gresit , pentru ca oricum timpul nu o sa ne ierte greselile. Intre noi a fost ceva..Si poate o sa mai fie. Da , doar poate. Nu iti port ierta greselile si orgoliul , nu imi pot uita suferinta si tu nu imi poti ierta iubirea pe care ti-o port. Poate ai putea doar sa ma ierti ca nu pot fara tine. Stiu ca exista un suflet rasfrant in mii de atitudini diferite..dar sulfetul meu era deschis ca o carte in fata ta si erai singurul care imi putea citi suferinta si scrie fericirea. Totusi , ai ales sa arunci cateva cuvinte grele cu cerneala rosie in cateva randuri , sa te semnezi si sa pleci.
Acum ca totul s-a terminat , mi-e dor de noi.