Citatul zilei

Well , i haven't heard your steps. You scared me.

marți, 24 aprilie 2012

Remember me.

Am ajuns inapoi acasa. Ce dor imi era de casa...sa fiu in patul meu , sa ma uit mereu pe aceeasi pereti albi si goi si sa imi las gandul sa zboare spre copilarie...pentru ca nu mai sunt un copil. S-au intamplat atat de multe lucruri si ma apasa atatea ganduri grele incat incep sa ma intreb daca am trait cu adevarat fericirea. Cineva imi spunea nu de mult ''Esti un copil , nu stii ce e fericirea...fericire e atunci cand nu te doare nimic , cand poti sa visezi si sa fii liber..''
Daca ti-as fi zis atunci ca te iubesc , ce ai fi zis? ''Esti un copil , nu stii ce e iubirea ! ''...da , asa ai fi zis. Dar nu asta vreau sa scriu azi..nici nu stiu de unde sa incep. In viata mea s-au intamplat prea multe si m-au rascolit toate vanturile de pana acum...totusi , stiu ca inca nu a inceput adevarata furtuna...cand o sa vina furtuna asta in mine o sa ma ravaseasca , o sa mor pentru o clipa , apoi o sa ma nasc din propria-mi cenusa ..pentru ca asa trebuie. De cand l-am cunoscut , nu stiu ce mi se intampla..si n-am mai vazut pe cineva ca el...''ea un inger ce se roaga , el un demon ce viseaza '' ...si ma intreb daca prin gandurile lui sunt si eu , pentru ca el le cutreiera zi de zi pe ale mele..si in bratele lui ma simt in siguranta , ma simt acasa ..simt ca poate sa ma apere de orice...dar tot el ma arunca in cele mai intunecate colturi ale iadului meu..si atunci incep sa plang si imi jur ca din ochii mei nu o sa ma curga nici o lacrima pentru el...apoi il vad si stie sa ma impace cu atatea cuvinte dulci , cu care ma imbat...si cand ma trezesc nu regret nimic , niciodata..nu regret ca am ajuns sa il iubesc si ca ma scald intr-o pasiune care nu mai trece. In mintea mea se nasc legende si mi-am dat seama ca m-am nascut vulnerabila la anumite emotii..i-am dat lui esenta mea si l-am rugat s-o tina..nu e nimic mai frumos decat sa-ti lasi sufletul sa vorbeasca..trebuie doar sa gasesti pe cineva care sa vrea sa te asculte...stiu ca El vrea sa il iubesc si vrea sa ma iubeasca , dar exista si alte ele...si intr-un final tot la mine se intoarce..si de fiecare data il primesc inapoi..dar pana cand ? De multe ori m-am intrebat de cate ori o sa gasesc in mine puterea sa ii iert orice cuvant care ma face sa plang sau orice privire taioasa , dar atunci ma gandesc la orice sarut si la momentele cand ma tine in brate si imi dau seama ca nu pot sa respir decat daca el respira langa mine...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu