Am pierdut.

Unde ma duc? Daca ma duc , unde ajung? Daca raman , cui raman si de ce? Nu poti fi inlocuit si as fi a nimanui daca nu ramai. Totusi , nu iti pot spune ''mai ramai'' ..e prea tarziu pentru regrete , lacrimi si pareri..acum a murit ziua de ieri si a fost ingropata ziua de maine. Stii , poate daca ma adresez tie acum , nu inseamna ca vreau sa vezi sau sa imi raspunzi . Ma adresez tie pentru ca aici esti asa cum te stiam , sau poate asa cum te-as fi vrut. Da , m-ai ranit si inca sangerez. Si inca sunt indragostita de cine as fi vrut sa fii..sau de cine esti. Ma trezesc in fiecare dimineata si ma uit in oglinda..ma intreb cum de am ajuns asa..poate pentru ca te-am iubit..sau poate pentru ca nu m-ai iubit. Poate trebuia sa fi stiut sa te iubesc mai bine. Poate trebuia sa ma iubesti mai mult. Sau poate totul s-a intamplat doar pentru ca asa trebuia. As fi vrut sa fiu tinuta minte ca fata care mereu zambea, chiar daca inima ei era franta si care iti putea lumina intotdeauna ziua, chiar si atunci cand nu o putea lumina nici pe a ei. Totusi , nu stiu daca in starea in care am ajuns mai pot sa fac pe cineva sa zambeasca.
Oricum , da ! imi pasa de tine..si ma doare..m-am ranit pe mine ca sa nu o mai faci tu . Proasta miscare. Cu ce am facut , am pierdut jocul .

Timpul e ucigasul perfect . Omoara toate sentimentele care ne-au zdruncinat vreodata . Omoara ura , omoara iubirea. Nu mai ramane nimic in urma. Se ia de noi toti si atunci nu mai exista chei si porti ..mai exista decat amintiri...care oricum vor fi pierdute..Timpul ne face sa uitam cine am fost si pe altii ca am fost. Privesc lumea din jurul meu si observ ca nimanui nu ii mai pasa de ceea ce se intampla. Poate doar tu mai existai in mintea si in inima mea..dar , ca pe toate celelalte lucruri..incerc sa te sterg, pentru a imi sterge mie suferinta. Si merg inainte..dar zambetele mele unde au ramas? Pai..le-ai luat cu tine cand ai plecat , iti amintesti? Poate tu nu, dar eu imi amintesc tot ceea ce ai zis..inca simt fiecare privire grea, ca si fiecare gest si rasuflare calda pe coare o simteam pe obrajii palizi. Da, acum sunt in chinurile asteptarii. Stiu ca nu trebuie , dar astep sa e intorci ca sa te mai privesc cu nelamurire , sa ma saruti , sa iti reprosez , sa ne certam si sa ma impaci cu cateva cuvinte bine alese care imi stergeau lacrimile..acum un zambet valoreaza mai mult pentru mine decat o suta de cuvinte..si daca as vedea din nou curcubeul , in spatele norilor care s-au strans in viata mea , m-as gandi ca esti acolo langa mine , tinandu-ma de mana, dandu-mi curaj si putere sa merg inainte !

Doar eu..

Cand toate se termina..zambesc .
E un nou inceput..
Oricum stiu ca nu voi mai avea vreodata
Nimic din ce-am avut.

Dragostea si zambetele
Au ramas in urma mea..departe..
Au mai ramas doar ganduri scrise
Pe-o pagina dintr-o carte..

Si totusi , ceva ramane
Ca o urma pe zapada..
Si-mi mai aud doar inima gemand
Intr-o bataie sfasiata..

In urma..fara tine.

Azi vreau mai mult...si am privit in urma des cu ochii goi, m-am pierdut prin fum, praf si ploi ca sa uit de noi..nu e dragut ca vreau sa uit acum, dar cred ca amandoi stim ca e cel mai bun lucru pe care l-as putea face..oricum tu nu mai privesti inapoi, ca sa vezi daca rana mai sangereaza..eu nu mai pot privi spre tine caci nu te mai gasesc..e prea mult fum in jur..si sentimentele noastre, sau ce a mai ramas din ele..nu mai sunt pure cum erau la inceput..spunem ca ne iubim..totusi, credem ce spunem? eu nu stiu daca tu ai crezut vreodata in mine..sau in noi..ori in tot ce a insemnat iubirea noastra..si pot spune ca Ea a existat..pentru ca altfel nu as fi aruncat acum si aici tot ce simt...cred ca acum incerc sa ma debarasez de sentimentele astea care ma distrug in interior..pentru ca in exterior nu vad mari schimbari si multi imi spun ca am ramas aceeasi..nimeni nu vede cat ma doare..sau toate schimbarile care s-au produs in mine..incet-incet ochii mei se sting, si ma mai doare doar cand respir, inima mea se frange cand bate si visele-mi mor cand visez..
Totusi, cand aud versuri de dragoste...ma gandesc ca ma regasesc si eu pe acolo..alaturi de tot ce-am pierdut si stiu ca nu voi mai avea vreodata..

Prietenilor mei ...

Ce inseamna pentru mine prietenia? Acum, ca am ramas fara prieteni, incerc sa cred ca e un cuvant strecurat printre altele pe care le stiu..si pe care sufletul meu incearca sa le silabiseasca cu usurinta...dar mereu raman la ultima silaba. De ce? Pentru ca nu pot sa uit ce insemna pentru mine prietenia. Au fost momente cand era tot ce aveam..cand pe aripile ei zburam deasupra lumii...si stiam ca Ea era ce mai importanta pentru mine. Au fost momente cand cadeam..si totusi prietenii nu m-au lasat sa ating pamantul. In ochii mei nu cred ca se mai citeste prietenia ramasa in sufletul meu in urmele greselii..Da, sunt o proasta ! Am gresit..am tradat si am distrus sentimentul care ma facea fericita ..prietenia este echivalenta cu fericirea ! Am avut cei mai bune prieteni..de ce ''am avut''? Pentru ca acum am ramas fara...tot din cauza mea ! Ce e in capul meu ? Dar in suflet? In suflet sunt amintirile cu prietenii...care mi-ai dat cele mai frumoase clipe din viata mea..Ele..prietenele mele...erau singurele care puteau face pentru mine lucruri pe care nimeni nu le-ar fi facutchiar daca taceau...ma tineau in brate cand plangeam...erau langa mine cand sufeream in tacere sau cand srigam dupa ajutor..ele imi inindeau mana cand cadeam..si aprindeau lumina in ochii mei cand era intuneric..erau singurele care imi vedeau lacrimile in ploaie si stiau ca tremur, nu de frig, in vant...stiau ce trebuia sa spuna ca totul sa fie bine sau cand trebuia doar sa ma asculte si sa imi dea mana....intotdeauna le voi simti lipsa daca viata o sa ne desparta, daca vom pasi pe alei diferite ale destinului..Daca o sa cititi asta...vreau sa mai stiti ca afectiunea ce v-o port nu se masoara cu nimic altceva din interiorul meu si ca orice greseala o regret inzecit...am plans si am ras impreuna..Mereu o sa fiti cele care vor avea un loc in inima mea. Eu...mereu voi fi acolo !
http://www.youtube.com/watch?v=y43w0xw9tyw
http://www.youtube.com/watch?v=pZyyjZeWOr0&feature=related

Ne plimbam usor pe aleile goale. Toama a baut verdele padurii, lasand in urma dare ruginii pe bietii copaci care parca nu mai au sufletul de altadata. Privind in jur , observ ca suntem doar noi doi, pasind usor, fara sa schimbam o vorba. Motivul inca nu il stiu....totusi..nici nu ne privim. Mergem in liniste si privim inainte. Zambesc. Nu stiu de ce. Totusi in sulfetul meu se naste o bucurie vaga. Poate doar pentru ca stiu ca El e langa mine. Si eu sunt langa el. As vrea sa spun ceva. Dar in linistea asta mi se pare ca orice as spune ecoul cuvintelor ar rasuna prea tare si s-ar pierde ceva din misterul momentelor noastre. Il privesc. El priveste in jos. Poate ca gandurile lui zboara undeva departe de noi si de tacerea ce ne inconjoara. Ajungem la o rascruce...Mi-a fost prea teama sa spun ceva, caci nu voiam sa pierd vraja tacerii. Ne-am privit o clipa si ne-am inteles. Am pornit din nou in liniste, de parc am fi 2 straini. Defapt, nu ne cunoastem. Poate daca eu as vorbi ar vorbi si el . Dar cu ce sens? Nu, nu vreau sa vorbesc eu prima. Mi-ar placea sa aud ca spune si un cuvant aiurea, dar sa-i aud vocea. Nu se intampla. In linistea care devenea absurda, imi suna telefonul. Raspund, si dupa caeva clipe se lasa din nou tacerea.
Ajungem de unde am plecat. Ne asezam pe o banca si asteptam. Ce asteptam? Poate ca unul dintre noi sa alunge tacerea..

Ultima ...

Simt, scriiind, ca ma desprind de El, ca si cand singura mea legatura cu el ar mai fi amintirea suferintei, atat cat mai este in mine. Gandul ca as putea lua viata de la inceput imi da curaj si totodata teama de a nu reusi. Uneori ma intrebam daca el exista macar, daca nu era cumva tot eu, asa cum as fi vrut sa fiu...acum , cand ma trezesc, ma duc la fereastra, sa vad cum e afara. Parca toata viata mea ar depinde de asta. Totusi..imi amintesc de ultima seara in care gandurile mele se indreptau catre el..Ma dureau tamplele si mi-era frig. Plangeam in hohote. Seara a intrat usor pe fereastra..Singuratatea din jurul meu a inceput sa ma apese. Mi-era frica de ea. Am stins repede lumina, parca mi-era frica de ce as putea vedea in jurul meu. Dar intunericul m-a speriat. Am aprins-o iar..tarziu, mi-am adunat curajul si am stins-o din nou...Eram iar in intuneric. Acum stiu ce-i singuratatea. Fiecare bataie de ceas ma doare. Ma trezesc singura. Adorm singura..Gandurile mele nu se mai indrepta spre nimic..poate doar spre ceea ce eram odata, pentru ca nu mai recunosc in mine nimic din ce eram atunci...nu mai pot sa zambesc decat pentru a ascund ce simt, sentimente grele, privesc in jur cu ochii calmi, totusi plini de lacrimi, si totusi urasc lumea in care traiesc..