Maybe.

Ah, ce greu e sa iubesti si sa nu primesti nimic in schimb..defapt, iubirea nu cere nimic in schimb, doar sentimente la fel de puternice si totusi suave..dar noi doi n-am inteles asta. Se pare ca iubirea noastra venea o data cu suferinta si acum imi e atat de greu sa ma despart de amandoua. O sa-mi fii intotdeauna erou, chiar daca ti-ai pierdut mintile. Unoeri, in blandetea noptii de vara, la asta ma gandesc. Si as vrea sa fim numai noi, pe un deal, departe, pictand cerul...numai noi si cerul. Ar fi atat de frumos ...si am fi din nou unul singur. Din inima mea nu ai plecat, esti inca aici, mai puternic ca niciodata.
Totusi, nu inteleg de ce nu poate fi bine si nu  putem fi ''noi''. Probabil pentru ca viata stie ce-i mai bine. Oare e mai bine pentru mine !?

In and out.

Te uiti la mine cu ochi curiosi si ma intrebi in ce cred. Altadata as fi raspuns ''in iubire ! ''..acum nu mai sunt atat de sigura. Am ramas amandoi in aceeasi incapere care ne e atat de cunoscut amandurora. Ii stim fiecare coltisor , stim cate s-au petrecut aici si totusi ne simtim straini. Si stiu de ce e asa...pentru ca noi suntem straini fata de propriile noastre suflete si credinte. Am devenit reci si nu vrem sa mai simtim nimic..ne e teama de durere si de suferinta. Totusi , stam fata in fata dupa mult timp si ne regasim unul in ochii celuilalt..parca nici nu a trecut timpul. Vad in fata mea acelasi copil cu ochii verzi , cu zambet carismatic si suflet curat..tacerea care e intre noi ne tine departe si nici eu , nici tu nu o putem sfarama. As vrea sa se termine o data , sa spunem ce avem de spus si sa plecam. Pentru noi timpul nu a fost de ajuns. Pentru ca noi ne iubim la fel , chiar daca nu recunoastem.
- Ma mai iubesti?
-Da.
Si iar aceeasi tacere. Nu am curaj sa te intreb daca mai simti la fel. Asa ca ma ridic si ma indrept spre usa. Nu stiu cum am ajuns din nou aici , amandoi , singuri. Te ridici si tu. Deschizi usa , iesi si o inchizi.
S-a terminat.

Ma mint , din nou.

Iar m-am lovit de acelasi perete alb si rece. Doar ca de data asta m-a durut mai mult decat oricand. Stii , mi-am calcat pe inima si am decis ca trebuie sa te uit..am inteles in sfarsit ca era mai bine pentru amandoi. Tu oricum nu aveai nevoie de mine , iar eu , eu...pe mine inca ma doare. Stiu ca inca sunt un inger , dar nu-mi mai simt aripile...si cad. Si in caderea mea mai intalnesc persoane care ma intreaba ce fac...si le raspund mereu acelasi lucru : ''Cad !''...
Mi-e teama de momentul cand o sa ating pamantul. Sunt aproape sigura ca o sa ma fac farame...si atunci in sfarsit o sa fiu linistita. Pentru ca te voi uita.
Si iar ma mint.

Lost in the dark.

Iar m-am patat de sange pe camasa...cand am dus mana la inima , am simtit un gol pe care nu mai am cu ce sa-l umplu...cand stateam cu capul apropiat de pieptul tau si iti simteam bataile inimii credeam ca totul in lume e curat si bun...si acum ca m-ai lasat singura nu stiu incotro sa ma indrept..as vrea sa merg acasa , dar nu mai e nimeni care sa-mi deschida usa...cand te-am luat de mana si am inceput sa fug , toate au ramas in urma. Si de atunci toate s-au schimbat. Asa ca acum , dupa ce m-ai lasat in intuneric , socotind ca asa o sa-ti fie bine , fara sa te gandesti ca-mi sfasii inima , ratacesc in intuneric , tanjind dupa o raza de lumina. Pana acum m-am lovit doar de ziduri reci , din nou si din nou..si inteleg ca ar trebui sa invat sa traiesc si sa ma apar singura, dar nu pot ..sunt slaba si mi-e dor. Si in ochii mei iar se citeste singuratatea.

Pentru ele.

Nu am stiut niciodata ca o sa ajung sa depind asa de ele...ele sunt ingerii mei..au fost mereu acolo cand simteam ca toata lumea s-a sfarsit si in bratele lor am gasit intotdeauna raspuns la orice suferinta as fi avut..cand sunt in intuneric vocile lor ma ghideaza spre lumina si doar Ele sunt cele care ma tin de mana cand simt ca nu ma gasesc drumul bun..In randurile pe care le scriu mai jos incerc sa exprim in cuvinte toate sentimentele pe care le am pentru ''fetitele mele''...

Pentru Sweet Doll
Iti sunt recunoascatoare pentru tot ceea ce esti si admir tot ceea ce ai devenit. Intotdeauna cred ca tu esti exact asa cum am vrut eu sa fiu intotdeauna si cand te privesc imi aduc aminte de mine atunci cand inca puteam sa mai visez si ii multumesc vietii ca mi te-a dat , ca existi si ca pot sa te vad in fiecare zi zambind. Mi-as dori sa nu iti mai vad niciodata lacrimile sau iti mai aud ecourile durerilor undeva in noapte , sau chiar daca s-ar mai intampla , as vrea sa-ti smulg suferinta din suflet si sa o pastrez pentru mine , poate asa te-ai vindeca. Te iubesc !

Pentru Little C.
Nu stiu ce s-ar fi ales de visele mele daca nu erai intotdeauna acolo sa ma aperi..ma simt mandra ca te pot privi in fiecare zi si vad cat de matur e copilul pe care il tineam de mana cand ne jucam altadata...te-ai schimbat mult de cand te cunosc si iti marturisesc acum , in randurile pe care le scriu , cat de mult te admir pentru ce esti. Nu vreau sa te mai vad niciodata plangand sau suferind dupa vise care se sting atat de greu..as vrea sa port toate luptele pe care le dai sau daca nu , macar sa te ajut sa castigi lupta asta permanenta cu viata , pentru ca daca Ea , viata , mi te-a dat si a facut sa fii alaturi de mine , atunci eu voi fi acel cineva care e mereu in spatele tau cand ai nevoie de ajutor. Esti sora mea si mereu voi fi unde ai nevoie de mine , ca sa iti intind mana atunci cand cazi si sa iti alug orice incruntare de pe fata micuta si prea incarcata de griji. Te iubesc !

Pentru Luiza.
Iti multumesc ca esti alaturi de mine in fiecare secunda a vietii mele si pentru tot ceea ce ai reprezentat pentru mine in toti anii de cand ne cunoastem..in tot ceea ce fac ma gandesc si la tine si in fiecare zi incerc sa gasesc cele mai bune leacuri pentru durerile care te incearca..stiu , nu e usor sa faci fata vietii , dar vreau sa stii ca sunt langa tine oricand ai nevoie de ajutor...pentru ca mi-ai sters lacrimile atunci cand ele imi ardeau obrajii si mi-ai adus aminte ca exista si bine , nu numai rau , iti multumesc si Te iubesc !

Remember me.

Am ajuns inapoi acasa. Ce dor imi era de casa...sa fiu in patul meu , sa ma uit mereu pe aceeasi pereti albi si goi si sa imi las gandul sa zboare spre copilarie...pentru ca nu mai sunt un copil. S-au intamplat atat de multe lucruri si ma apasa atatea ganduri grele incat incep sa ma intreb daca am trait cu adevarat fericirea. Cineva imi spunea nu de mult ''Esti un copil , nu stii ce e fericirea...fericire e atunci cand nu te doare nimic , cand poti sa visezi si sa fii liber..''
Daca ti-as fi zis atunci ca te iubesc , ce ai fi zis? ''Esti un copil , nu stii ce e iubirea ! ''...da , asa ai fi zis. Dar nu asta vreau sa scriu azi..nici nu stiu de unde sa incep. In viata mea s-au intamplat prea multe si m-au rascolit toate vanturile de pana acum...totusi , stiu ca inca nu a inceput adevarata furtuna...cand o sa vina furtuna asta in mine o sa ma ravaseasca , o sa mor pentru o clipa , apoi o sa ma nasc din propria-mi cenusa ..pentru ca asa trebuie. De cand l-am cunoscut , nu stiu ce mi se intampla..si n-am mai vazut pe cineva ca el...''ea un inger ce se roaga , el un demon ce viseaza '' ...si ma intreb daca prin gandurile lui sunt si eu , pentru ca el le cutreiera zi de zi pe ale mele..si in bratele lui ma simt in siguranta , ma simt acasa ..simt ca poate sa ma apere de orice...dar tot el ma arunca in cele mai intunecate colturi ale iadului meu..si atunci incep sa plang si imi jur ca din ochii mei nu o sa ma curga nici o lacrima pentru el...apoi il vad si stie sa ma impace cu atatea cuvinte dulci , cu care ma imbat...si cand ma trezesc nu regret nimic , niciodata..nu regret ca am ajuns sa il iubesc si ca ma scald intr-o pasiune care nu mai trece. In mintea mea se nasc legende si mi-am dat seama ca m-am nascut vulnerabila la anumite emotii..i-am dat lui esenta mea si l-am rugat s-o tina..nu e nimic mai frumos decat sa-ti lasi sufletul sa vorbeasca..trebuie doar sa gasesti pe cineva care sa vrea sa te asculte...stiu ca El vrea sa il iubesc si vrea sa ma iubeasca , dar exista si alte ele...si intr-un final tot la mine se intoarce..si de fiecare data il primesc inapoi..dar pana cand ? De multe ori m-am intrebat de cate ori o sa gasesc in mine puterea sa ii iert orice cuvant care ma face sa plang sau orice privire taioasa , dar atunci ma gandesc la orice sarut si la momentele cand ma tine in brate si imi dau seama ca nu pot sa respir decat daca el respira langa mine...

Candidati la fericire

Mi-am petrecut toata viata asteptand ca o straina intr-o gata. Am asteptat fericirea...in ultima scrisoare imi spuneai ca m-am schimbat. Nu m-am schimbat. Sunt aceeasi , doar ca nu ma cunosti , nu m-ai cunoscut niciodata. Tu iti masori totul , oferi iubire intr-un mod echilibrat..eu am daruit totul si iti ceream lacoma acelasi lucru. Dar tu nu puteai sa imi dai totul. Sau nu voiai...acum imi e tot una. Am fost pedepsita fiindca am trait o fictiune. Omul n-are dreptul sa traiasca decat realitatea , chiar daca-l nemultumeste , si n-are dreptul sa traiasca decat ceea ce poate arata la lumina zilei , oricat de imperfect ar fi. Mi-aduc aminte acum de-o mxima dintr-o carte : ''scrie numai ceea ce poti semna , fa numai gesturile pe care le poti face de fata cu altii ''.
Iar noi ne-am inchipuit ca ne putem sustrage controlului , judecatii. Eu am cersit nedemn , caci acum imi dau seama ca nu trebuia. Zile intregi ma uitam in oglinda si imi vedeam doar picioarele , caci tu imi spuneai ca iti plac picioarele mele..si asa traiam doar prin tine , imi simteam bataile inimii : 6 pentru mine , 6 pentru tine..