Si m-am inselat din nou. Iar am crezut ca o proasta in promisiuni si in iubire. Si am cazut din nou. Dar nu a fost nimeni care sa ma asigure ca nu voi lovi pamantul. Pentru ca tu ai plecat. Si in fiecare seara imi spun ca ziua de maine o sa-mi aduca ceva mai bun , ca o sa uit macar pentru o clipa de tine , ca nu o sa-ti mai simt gustul , mirosul , si ca o sa scap de imaginea aceea cu noi doi , singuri , in parc. Atata zapada..si erai acolo ! Te simteam langa mine si in bratele tale imi era cald. Cand ti-am atins buzele am simtit un fior. Si...acum cand ma gandesc ca nu mai esti...ma simt de parca nu ar mai avea cine sa ma apere.
Poate ca niciunul dintre noi nu trebuia sa joace alt rol decat acela pe care l-am primit prin destin. Dar poate destinul tau era departe de mine , iar destinul meu e sa tanjesc dupa o amintire , pe care inerc sa o ating , sau sa cutreier fiecare vis , in cautarea ta. Si in zori , cand te gasesc , visul se naruie. In fiecare noapte adorm cu gandul ca poate te voi vedea maine , chiar daca nu iti voi zice nimic , dar imi voi pierde din nou ochii in ochii tai , chiar daca nu mai e un tacut alint.
Te-am avut doar o clipa , dar mi-ai ramas in suflet si de atunci te port cu mine oriunde. Zidurile imi sunt martore ca te-am iubit..usile trantite m-au privit zambind , plangand , suferind. Nu , aici nu incerc sa te aduc inapoi , pentru ca e prea tarziu ca sa uitam tot ce s-a intamplat , s-a facut atat de tarziu incat incep sa ma intunec. Si poate am gresit , poate nu m-ai iubit pentru ca nu am meritat sau poate te-am iubit prea mult , desi nu meritai. Mi se parea oricum prea ciudat..soarta s-a jucat prea mult cu mine si acum imi oferea totul...glasul tau , privirile tale..dar nu si ce imi doream cel mai mult : sufletul tau.
Tin sa spun ca anu' asta incerc sa ma schimb, sa nu mai iubesc , sa invat sa zbor de una singura si sa imi creez alte aripi , care sa nu se franga in zbor.
Si am vrut sa te strang in brate , crezand ca o sa ma inalti deasupra fricii mele , ca o sa-mi faci cadou o mana de stele , pe care sa le pun la piept , in dreptul inimii..si sa straluceasca. Dar tu n-ai simtit nimic. Era de parca ar fi luat ceata forme si eu incercam sa le ating , sa le cuprind , sa le iubesc. In ochii tai am vazut sculptata in bezna o raza de lumina..Azi-noapte in vis am dansat cu tine. Dar trupul tau s-a risipit ca o ceata ..si m-am trezit singura , in ecourile acelei melodii pe care nu pot sa mi-o amintesc , dar pe care o cunosc, caci in fiecare acord ma regaseam in tine. Apoi , crezand ca imi pierd mintile mi-am spus ca m-am indragostit de o amintire. Defapt, eu din amintiri traiesc si te caut debusolata , crezand ca poate o sa te intalnesc dupa urmatorul colt de strada...si infrunt destinul , suport chinul de a nu te mai vedea fiindca fara tine eu am uitat sa traiesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu