Run , run !

Am inteles ca degeaba incerc sa gasesc fericirea. Am alergat peste tot , ascultand fiecare soapta a vantului , crezand ca poate ma va duce pe drumul pe care il cautam. Si asa m-am ratacit. Am trecut prin ploi , care m-au facut sa uit pentru o clipa de tine. Dar apoi venea vantul si imi aducea inca o urma din mirosul tau..si uite asa erai cu mine din nou. Apoi am trecut prin ceata. Nu mai vedeam nimic , dar brusc in fata mea ai aparut tu. Cand am incercat sa te ating ai disparut si am inteles ca nici macar nu fusesei acolo. Dupa ce am iesit din ceata , am vazut in sfarsit soarele. Si am zambit..dupa mult timp ma bucuram ca il pot revedea si ii pot simti caldura. Si tot mergand am ajuns intr-o padure de ganduri. Vedeam gandurile mele materializate in fiinte care alergau haotic..am incercat sa le chem , sa le adun pe toate in mine , dar degeaba. Am vazut apoi plaja..ahh , plaja ...Si plaja era mangaiata de marea mea. Am imbratisat valurile si m-am bucurat ca sunt acasa..da, marea e ''acasa''...pentru ca m-a spalat de atatea ori de greseli , de suferinte..si uneori m-a spalat de tine. In fata marii nu mai am secrete..ea ma cunoaste , ca pe oricare val pe care il trimite sa imblanzeasca nisipul. Uneori mi-e dor de mare..si mi-o imaginez in paharul de apa de pe masa...si mi se face dor de ea din nou..si apoi incep sa fug..fug catre mare..s-o pot imbratisa si poate o sa te gasesc..poate ea te-a pastrat printre valuri.