Poate ca nu ai fost destul de real cat timp te-am iubit. Poate nu am fost destul de reala si de aceea ai disparut asa de usor. Acum inteleg ca fiecare dintre noi e doar o fantoma a trecutului sau , care isi rasfrange influenta asupra viitorului nostru. Inca o primavara pe care o voi petrece gandindu-ma cat de frumos ar fi sa infloreasca si sufletul meu. As vrea uneori sa pot zbura atat de departe , incat sa nu ma poata gasi nimeni niciodata. Si pe insula unde voi ramane , sa am o casuta de paie si sa stau in fata focului in fiecare seara. Si marea sa-mi fie din nou prietana. Si din aceea departare , sa-ti mai trimit cate un zambet uneori , sa stiu ca esti bine si ca nu ma cauti. As vrea si ca din cand in cand , un zambet de-al tau sa ajunga la mine..sau cand mbratisezi marea , sa simt si eu imbratisarea ta o data cu ea. Nu cer prea mult , dar poate pe insula mea pustie ai fi si tu , nu ar mai fi la fel. De aceea eu vreau sa stau de o parte a timpului , tu de cealalta. Si doar cuvinte si zambete sa ajunga la noi. Si marea sa ne cante si uneori sa o auzim amadoi in acelasi timp si gandurile sa ne zboare unul la celalalt. Pentru ca eu voi fi atat de departe incat nu ma vei putea gasi , dar atat de aproape incat imi vei vedea zambetele , chiar daca nu voi fi langa tine.
Vom intelege amandoi ca nu departarea ne va opri din a ne iubi , nu marea ne va face sa uitam unul de celalalt , nu ploile pe care le vom imbratisa ne vor sterge lacrimile. Toate astea nu vor face decat sa ne aduca mai aproape unul de celalalt, astfel incat sufletele noastre vor deveni din nou unul singur.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu