Azi am zambit , pentru prima data dupa mult timp. Si mi-am dat seama ca nu e atat de greu fara tine. Totul in jurul meu a ramas la fel , numai eu m-am schimbat. Defapt nu eu am vrut sa ma schimb , tu m-ai schimbat , pentru ca ai ucis copilul din mine. Degeaba incerc sa il mai caut , nu mai e. O data cu el a disparut si inocenta , alaturi de tot ceea ce aveam mai bun si mai curat. Si ma doare. Dar tu zambesti , nu mai privesti in urma , deja ai pasit pe drumul tau , care in esenta nu a fost niciodata unit cu drumul meu. Eu am fost doar o marioneta , am jucat asa cum imi spuneai , fara sa ma gandesc daca ceea ce faceam era bun pentru mine. Si nu era. Si cand eram cu tine nu mai vedeam marea mea. Era departe , pierduta , o mai gaseam doar in paharul cu apa de pe masa. Dar nu era la fel.
Maine o sa imbratisez marea. O sa ii las valurile sa ma ude si sa-mi stearga lacrimile si o sa o las sa mi te scoata din suflet. Nu mai am nevoie de tine si de iubirea asta pe care cred ca am simtit-o numai eu. Marea e departe , dar cu fiecare ora in care nu mai sunt a ta ma apropii de ea.
Stii , aseara , in vis , Marea mi-a promis ca o sa fie bine. Si o cred !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu