Da , trebuia s-o ierti atunci cand a gresit. Ea a plcat capul si a cersit iertarea ta si iubirea. Dar tu te-ai intors cu spatele si ai plecat. Ai dat-o la o parte , dupa ce ii incatusasei sentimentele , fara voia ei. Si cand se simtea fericita in robie , ai decis s-o eliberezi. Aripile ei..ramasesera din ele decat cateva pene. Si visurile ei erau departe , probabil in buzunarul tau. Nici gandurile ei nu ii mai apartineau. Toate alergau catre tine , dar tu priveai in zare , catre noi inceputuri.
Sincer , te-ai gandit vreo clipa la fiinta pe care o lasai in urma ?! Nu , de ce ai fi facut-o ? Aveai sa gasesti altele , mai bune decat ea , care sa-ti ofere tot ceea ce voiai. Si nu iti mai aduceai aminte atunci cine fusese langa tine , uitasei care era singura persoana care te vazuse plangand si care iti alintase parul cret in zilele reci de toamna , cand va plimbati singuri pe aleile batrane ale parcului.
Si ea a ramas in genunchi...te-a asteptat , stii ? A asteptat sa te intorci si sa o iei de mana ..nu sa-ti ceri scuze , esti prea mandru ca sa te uiti in ochii cuiva si sa spui ''imi pare rau''...Ea era acolo pentru tine...nu e de mirare ca atunci cand iti era greu o simteai langa tine si ai sperat ca intr-o buna zi , cand ai sa te intorci , ea va fi acolo unde ai lasat-o , gata sa fie alaturi de tine.
Te-ai inselat , dragule. I-a luat mult sa inteleaga ce ai facut defapt cu sufletul ei. Si atunci a adunat toata puterea pe care o mai avea , s-a sprijinit in coate , s-a ridicat in genunchi , apoi in picioare. Si in final si-a ridicat si capul. Nu mai era a ta. Dar cand a privit mai atent , te-a vazut venind. Ceea ce te-a mirat a fost ca nu a alergat spre tine. S-a intors si a inceput sa alerge. A alergat de cel ce o data o inlantuise.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu