Pentru ele.

Nu am stiut niciodata ca o sa ajung sa depind asa de ele...ele sunt ingerii mei..au fost mereu acolo cand simteam ca toata lumea s-a sfarsit si in bratele lor am gasit intotdeauna raspuns la orice suferinta as fi avut..cand sunt in intuneric vocile lor ma ghideaza spre lumina si doar Ele sunt cele care ma tin de mana cand simt ca nu ma gasesc drumul bun..In randurile pe care le scriu mai jos incerc sa exprim in cuvinte toate sentimentele pe care le am pentru ''fetitele mele''...

Pentru Sweet Doll
Iti sunt recunoascatoare pentru tot ceea ce esti si admir tot ceea ce ai devenit. Intotdeauna cred ca tu esti exact asa cum am vrut eu sa fiu intotdeauna si cand te privesc imi aduc aminte de mine atunci cand inca puteam sa mai visez si ii multumesc vietii ca mi te-a dat , ca existi si ca pot sa te vad in fiecare zi zambind. Mi-as dori sa nu iti mai vad niciodata lacrimile sau iti mai aud ecourile durerilor undeva in noapte , sau chiar daca s-ar mai intampla , as vrea sa-ti smulg suferinta din suflet si sa o pastrez pentru mine , poate asa te-ai vindeca. Te iubesc !

Pentru Little C.
Nu stiu ce s-ar fi ales de visele mele daca nu erai intotdeauna acolo sa ma aperi..ma simt mandra ca te pot privi in fiecare zi si vad cat de matur e copilul pe care il tineam de mana cand ne jucam altadata...te-ai schimbat mult de cand te cunosc si iti marturisesc acum , in randurile pe care le scriu , cat de mult te admir pentru ce esti. Nu vreau sa te mai vad niciodata plangand sau suferind dupa vise care se sting atat de greu..as vrea sa port toate luptele pe care le dai sau daca nu , macar sa te ajut sa castigi lupta asta permanenta cu viata , pentru ca daca Ea , viata , mi te-a dat si a facut sa fii alaturi de mine , atunci eu voi fi acel cineva care e mereu in spatele tau cand ai nevoie de ajutor. Esti sora mea si mereu voi fi unde ai nevoie de mine , ca sa iti intind mana atunci cand cazi si sa iti alug orice incruntare de pe fata micuta si prea incarcata de griji. Te iubesc !

Pentru Luiza.
Iti multumesc ca esti alaturi de mine in fiecare secunda a vietii mele si pentru tot ceea ce ai reprezentat pentru mine in toti anii de cand ne cunoastem..in tot ceea ce fac ma gandesc si la tine si in fiecare zi incerc sa gasesc cele mai bune leacuri pentru durerile care te incearca..stiu , nu e usor sa faci fata vietii , dar vreau sa stii ca sunt langa tine oricand ai nevoie de ajutor...pentru ca mi-ai sters lacrimile atunci cand ele imi ardeau obrajii si mi-ai adus aminte ca exista si bine , nu numai rau , iti multumesc si Te iubesc !

Remember me.

Am ajuns inapoi acasa. Ce dor imi era de casa...sa fiu in patul meu , sa ma uit mereu pe aceeasi pereti albi si goi si sa imi las gandul sa zboare spre copilarie...pentru ca nu mai sunt un copil. S-au intamplat atat de multe lucruri si ma apasa atatea ganduri grele incat incep sa ma intreb daca am trait cu adevarat fericirea. Cineva imi spunea nu de mult ''Esti un copil , nu stii ce e fericirea...fericire e atunci cand nu te doare nimic , cand poti sa visezi si sa fii liber..''
Daca ti-as fi zis atunci ca te iubesc , ce ai fi zis? ''Esti un copil , nu stii ce e iubirea ! ''...da , asa ai fi zis. Dar nu asta vreau sa scriu azi..nici nu stiu de unde sa incep. In viata mea s-au intamplat prea multe si m-au rascolit toate vanturile de pana acum...totusi , stiu ca inca nu a inceput adevarata furtuna...cand o sa vina furtuna asta in mine o sa ma ravaseasca , o sa mor pentru o clipa , apoi o sa ma nasc din propria-mi cenusa ..pentru ca asa trebuie. De cand l-am cunoscut , nu stiu ce mi se intampla..si n-am mai vazut pe cineva ca el...''ea un inger ce se roaga , el un demon ce viseaza '' ...si ma intreb daca prin gandurile lui sunt si eu , pentru ca el le cutreiera zi de zi pe ale mele..si in bratele lui ma simt in siguranta , ma simt acasa ..simt ca poate sa ma apere de orice...dar tot el ma arunca in cele mai intunecate colturi ale iadului meu..si atunci incep sa plang si imi jur ca din ochii mei nu o sa ma curga nici o lacrima pentru el...apoi il vad si stie sa ma impace cu atatea cuvinte dulci , cu care ma imbat...si cand ma trezesc nu regret nimic , niciodata..nu regret ca am ajuns sa il iubesc si ca ma scald intr-o pasiune care nu mai trece. In mintea mea se nasc legende si mi-am dat seama ca m-am nascut vulnerabila la anumite emotii..i-am dat lui esenta mea si l-am rugat s-o tina..nu e nimic mai frumos decat sa-ti lasi sufletul sa vorbeasca..trebuie doar sa gasesti pe cineva care sa vrea sa te asculte...stiu ca El vrea sa il iubesc si vrea sa ma iubeasca , dar exista si alte ele...si intr-un final tot la mine se intoarce..si de fiecare data il primesc inapoi..dar pana cand ? De multe ori m-am intrebat de cate ori o sa gasesc in mine puterea sa ii iert orice cuvant care ma face sa plang sau orice privire taioasa , dar atunci ma gandesc la orice sarut si la momentele cand ma tine in brate si imi dau seama ca nu pot sa respir decat daca el respira langa mine...

Candidati la fericire

Mi-am petrecut toata viata asteptand ca o straina intr-o gata. Am asteptat fericirea...in ultima scrisoare imi spuneai ca m-am schimbat. Nu m-am schimbat. Sunt aceeasi , doar ca nu ma cunosti , nu m-ai cunoscut niciodata. Tu iti masori totul , oferi iubire intr-un mod echilibrat..eu am daruit totul si iti ceream lacoma acelasi lucru. Dar tu nu puteai sa imi dai totul. Sau nu voiai...acum imi e tot una. Am fost pedepsita fiindca am trait o fictiune. Omul n-are dreptul sa traiasca decat realitatea , chiar daca-l nemultumeste , si n-are dreptul sa traiasca decat ceea ce poate arata la lumina zilei , oricat de imperfect ar fi. Mi-aduc aminte acum de-o mxima dintr-o carte : ''scrie numai ceea ce poti semna , fa numai gesturile pe care le poti face de fata cu altii ''.
Iar noi ne-am inchipuit ca ne putem sustrage controlului , judecatii. Eu am cersit nedemn , caci acum imi dau seama ca nu trebuia. Zile intregi ma uitam in oglinda si imi vedeam doar picioarele , caci tu imi spuneai ca iti plac picioarele mele..si asa traiam doar prin tine , imi simteam bataile inimii : 6 pentru mine , 6 pentru tine..

Miss those days.

Mi-e dor. Mi-e dor sa apartin cuiva , sa stiu ca e cineva , undeva , caruia ii pasa de mine. Mi-as dori ca intr-o zi , sa vina cineva , sa ma stranga in brate , si sa imi spuna ''o sa fie bine''. Da , sunt slaba. Imi e greu sa-mi mai ridic privirile din pamant , fiecare pas pe care il fac ma oboseste si fiecare atingere ma doare. Ochii mi se inchid incet , plini de lacrimi. De multe ori le sterg cu maneca atunci cand nimeni nu se uita , ca sa nu stie si ei cat de slaba sunt. E de-ajuns sa stiu doar eu.
Ceata asta in care ma tot afund e din ce in ce mai deasa si ma ameteste. Totul se misca atat de repede , iar eu sunt decat o pata neinsemnata intr-un tablou pe care nu il inteleg. Astept sa vina cineva si , cu o pensula zdrentuita , sa deseneze si in coltisorul meu un soare si un cer albastru. Cer prea mult? Nu mai vreau pasari , caci zboara prea departe si ma parasesc in fiecare toamna , nu mai vreau nici ape , caci m-as ineca in undele lor , pomii mi-ar canta numai cantece triste..si as vrea sa imi mai fie desenata , in ultimul rand , inima. Macar o schita , undeva , ca sa pot sa o conturez din nou , sa o colorez si sa ma opresc din cadere.

You left her , remember?

Da , trebuia s-o ierti atunci cand a gresit. Ea a plcat capul si a cersit iertarea ta si iubirea. Dar tu te-ai intors cu spatele si ai plecat. Ai dat-o la o parte , dupa ce ii incatusasei sentimentele , fara voia ei. Si cand se simtea fericita in robie , ai decis s-o eliberezi. Aripile ei..ramasesera din ele decat cateva pene. Si visurile ei erau departe , probabil in buzunarul tau. Nici gandurile ei nu ii mai apartineau. Toate alergau catre tine , dar tu priveai in zare , catre noi inceputuri.
Sincer , te-ai gandit vreo clipa la fiinta pe care o lasai in urma ?! Nu , de ce ai fi facut-o ? Aveai sa gasesti altele , mai bune decat ea , care sa-ti ofere tot ceea ce voiai. Si nu iti mai aduceai aminte atunci cine fusese langa tine , uitasei care era singura persoana care te vazuse plangand si care iti alintase parul cret in zilele reci de toamna , cand va plimbati singuri pe aleile batrane ale parcului.
Si ea a ramas in genunchi...te-a asteptat , stii ? A asteptat sa te intorci si sa o iei de mana ..nu sa-ti ceri scuze , esti prea mandru ca sa te uiti in ochii cuiva si sa spui ''imi pare rau''...Ea era acolo pentru tine...nu e de mirare ca atunci cand iti era greu o simteai langa tine si ai sperat ca intr-o buna zi , cand ai sa te intorci , ea va fi acolo unde ai lasat-o , gata sa fie alaturi de tine.
Te-ai inselat , dragule. I-a luat mult sa inteleaga ce ai facut defapt cu sufletul ei. Si atunci a adunat toata puterea pe care o mai avea , s-a sprijinit in coate , s-a ridicat in genunchi , apoi in picioare. Si in final si-a ridicat si capul. Nu mai era a ta. Dar cand a privit mai atent , te-a vazut venind. Ceea ce te-a mirat a fost ca nu a alergat spre tine. S-a intors si a inceput sa alerge. A alergat de cel ce o data o inlantuise.

Stupid in love.

Nu intelegi , nu? Ai sangele meu pe maini si tot insisti sa ma minti si acum nu mai inteleg de ce. Devine din ce in ce mai greu pentru mine si sa te privesc si tu intri si iesi din viata mea , de parca sufletul meu ar fi un peron. Dar gata , s-a terminat ! Nu mai astepta , nu mai are rost. Sa stii ca de azi incolo trenul nu o sa mai vina. Asa ca indreapta-te spre iesire si nu te mai intoarce vreodata. Nu-ti ajunge tot ce ai distrus pana acum in mine , vrei sa-mi iei si ce-a mai ramas?
Am imbratisat atatea ploi si-am iubit tot cerul stea cu stea incercand sa uit de tine , idiotule ! Si n-am reusit. Iesi afara , acum ! Sa nu te mai intorci vreodata !

I left you behind.

Azi am zambit , pentru prima data dupa mult timp. Si mi-am dat seama ca nu e atat de greu fara tine. Totul in jurul meu a ramas la fel , numai eu m-am schimbat. Defapt nu eu am vrut sa ma schimb , tu m-ai schimbat , pentru ca ai ucis copilul din mine. Degeaba incerc sa il mai caut , nu mai e. O data cu el a disparut si inocenta , alaturi de tot ceea ce aveam mai bun si mai curat. Si ma doare. Dar tu zambesti , nu mai privesti in urma , deja ai pasit pe drumul tau , care in esenta nu a fost niciodata unit cu drumul meu. Eu am fost doar o marioneta , am jucat asa cum imi spuneai , fara sa ma gandesc daca ceea ce faceam era bun pentru mine. Si nu era. Si cand eram cu tine nu mai vedeam marea mea. Era departe , pierduta , o mai gaseam doar in paharul cu apa de pe masa. Dar nu era la fel.
Maine o sa imbratisez marea. O sa ii las valurile sa ma ude si sa-mi stearga lacrimile si o sa o las sa mi te scoata din suflet. Nu mai am nevoie de tine si de iubirea asta pe care cred ca am simtit-o numai eu. Marea e departe , dar cu fiecare ora in care nu mai sunt a ta ma apropii de ea.
Stii , aseara , in vis , Marea mi-a promis ca o sa fie bine. Si o cred !